Prima amintire

Ziua de ieri a fost una monotonă. Nimic ieşit din comun, nimic de povestit. Nu sunt James Bond, să mă arunc dimineaţa din elicopter, să îl salvez la prânz pe primul ministru din ghearele teroriştilor, iar seara să fac dragoste cu Elena Udrea. Nimic din toate astea. Nu în timpul săptămânii. Deci, când nu am despre ce să scriu pe blog, apelez la amintiri.

Amintirile sunt tot un fel de blog , în mintea noastră, post-uri  cărora timpul le şterge data publicării. Şi amintirile au comentarii ataşate de ele, de genul: “ar fi trebuit totuşi să o sărut”, sau ” ce păcat că a durat atăt de puţin”, sau “băi da’ fraier am fost”.